Trei cruci de lemn, trei cruci
enorme de lemn
Vopsite cu trei culori, pazesc pe marginea
soselei
Fintina celor... crediciosi!
Trei cruci pe marginea soselei
cu gesturi largi de miini bolnave
Opresc din drum pe calatori si parca-s trei
spinzuratori
De care atirna trei crisosi...
Intr-o zi impinsi de-acelasi
funerar indemn
Ca dou-armate puse una-n fata alteia
Cumintii se-ntilnira cu nebunii
Copiii mortilor de miine se-ntilnira cu parintii...
"Si-armatele-ncepura
lupta la umbra crucilor de lemn
Deoparte flutura stindardul credintei... alb...
curat..."
...ca albul cel curat, al
florilor de nufar
Iar tricolorul nebuniei, inchis cu grija-n
cite-in cufar
De craniu omenesc...
Sta gata sa se desfasoare la cea dintii ingenuncheare
A albului domnesc...
Insa-n ziu-aceea cerul innegrit
de fum parea
Un tavan de catedrala ce se naruia
"Iar fumul din clopotnitele-aprinse deschidea-n
albastrul:"
Drumul altui fum, mai greu, mai negru si-albastrul
se-nnegrea... Si-n ziu-aceea cerul innegrit
de fum parea
Un tavan de catedrala ce se naruia
Si multimea-nspaimintata,
spre clopotnitele-aprinse
Se-ndrumeaza grupuri, grupuri, cei cuminti
privesc plingind
Pling ca resturile unei armate-nvinse, iar
nebunul sta deoparte
Si zimbeste ... fredonind:
BLASFEMIE !!!
"Iar tricolorul nebuniei adapostea pe-nvingatori!!!"